NORI ŞI FLORI
Nori care nu vor fi nicicând s-au dus
Târând cu ei, ca nişte umbre, efemerul –
Plângând cu lacrimi care curg în sus
Am început să mă obişnuiesc cu cerul.
Flori interzise dintr-un vis de măr
În sânge sfânt din care odrăsleşte via –
Trăind intens pe-un ram de adevăr
Am început să mă deprind cu veşnicia.